Când stânga o dă în bară (din nou): Venezuela

Mai ştiţi cum stângiştii europeni pupau în cur regimurile stângiste din America de Sud în frunte cu cel venezuelean condus de Hugo Chavez şi acum de Nicolas Maduro (poate şi pt că mişcări precum Podemos sau Syriza au fost finanţate, printre alţii şi de Hugo Chavez?). Şi probabil că pupatul în cur al acestui sistem va continua în mod pavlovian, în ciuda protestelor masive, în ciuda morţilor, în ciuda foametei, în ciuda sărăciei, corupţiei, creşterii criminalităţii, şomajului şi lipsurile populaţiei în cazul celor mai elementare lucruri, în ciuda cenzurii şi represaliilor.

Se demonstrează încă o dată (dacă mai era nevoie) că sistemul stângist în care statul monopolizează economia şi viaţa socială cu mâna de fier a unei conduceri minoritare care "ştie mai bine", nu poate duce la nimic altceva decât la faliment garantat, picând ca un castel din cârţi de joc la orice mică schimbare externă sau internă, neavând posibilitatea adaptării la schimbarea respectivă.

Ba mai mult, trendul descendent al stângii este cât se poate de clar şi în alte ţări sud-americane precum Argentina şi Peru, până "mai ieri" ridicate în slâvi.

Oricât s-ar bate în piept stângiştii "moderaţi" că ei sunt echilibraţi, aceasta e o minciună pe care vătzt-o repetându-se de nenumărate ori. Social-democraţi, socialiţti, sanchi! Se înclină mereu către comunismul distopic al acestor adevăraţi regresişti falimentari şi habotnici.

Da, ştim placa aia cu "comunismul nu a existat niciodată, ci doar socialismul!". Da, bine, ultima ţară cu adăvarat socialistă în prezent este Coreea de Nord, care construieşte comunismul prin socialism de decenii bune şi tot nu a ajuns la el. Poate nu au construit suficient, sau poate când vor trece cu toţi la meniul pe bază de scoarţă de copac vor înţelege ceva din lumea reală.

Atât dreapta cât şi stânga sunt la fel de periculoase, ele ducând (în cazul unei perioade prelungite de dreapta sau stânga) la extremism, sărăcie, violenţă şi faliment.

Singura opţiune realistă, logică şi viabilă într-o lume din ce în ce mai complexă din punct de vedere economic şi politic rămâne centrismul, în special pentru Europa, dacă se doreşte să mai existe o urmă de şansă de a salva Uniunea Europeană şi civilizaţia "bătrânului continent".


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu