Criza din Ucraina, Rusia şi "Noua URSS"; România

În Ucraina, mai exact în Crimeea, au loc de câteva zile acţiuni violente ale separatiştilor pro-Rusia (generate în contextul crizei generale din Ucraina din ultima vreme), acţiuni încurajate (foarte probabil chiar susţinute - aşa cum a arătat istoria de multe ori -) de către Rusia, care şi-a pus în mişcare trupele staţionate la Sevastopol şi ameninţă că va invada Ucraina pentru "a-şi apăra etnicii ruşi" (Tipic pentru Rusia...Deşi etincii ruşi nu au fost ameninţaţi de nimeni...)

În timpul acesta, în România, la o aruncătura de băţ de Crimeea, Băsescu, Ponta se joacă "de-a guvernul", nerealizând posibilele implicaţii pe care le poate avea criza din Ucraina asupra României.

CE SE ÎNTÂMPLĂ DE FAPT ÎN CRIMEEA ?

Pentru a înţelege de ce lucrurile se întâmplă acum şi aşa, trebuie să avem în vedere evoluţia geopolitică din spaţiul est-european odată cu căderea comunismului până în prezent.

PREMIZELE CONFLICTULUI

1989. Anul căderii comunismului în Europa. Republica Democrată Germană, Polonia, Ceholsovacia, Ungaria, România, Bulgaria (state satelit ale URSS-ului, membre ale Pactului de la Varşovia), Iugoslavia şi Albania (Iugoslavia nefiind un stat satelit al URSS-ului, în timp ce Albania nu mai era aliniată Moscovei încă din anii '60), îşi încep tranziţia de la comunism către democraţie. În anul 1991 se destramă  şi URSS-ul. Aceste evenimente fac ca influenţa Rusiei să scadă drastic în ţările fostului bloc comunist şi riscul scăderii influenţei acesteia în celelalte state foste metmbre URSS din Europa de Est şi zona Caucazului.

RDG, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria au aderat, în timp, la NATO şi UE, trecând din sfera de influenţă a Rusiei în cea a SUA, în timp ce fostele state membre ale URSS (cu excepţia statelor baltice) au format Comunitatea Statelor Independente (având un nume ironic, evident, pentru fostele state aflate sub jugul rusesc, fiind "aceeaşi Mărie cu altă pălărie", în timp ce pentru Rusia a reprezentat o prelungire în timp a influenţei crescute în aceste state). De asemnea, Rusia a avut grijă să creeze aşa-zisele republici etnice cu un grad mai mare sau mai mic de autonomie şi conflicte armate în prezent "îngheţate", care să destabilizeze statele ex-URSS-ului pentru a fi mai uşor de controlat (Transnistria în Rep.Moldova, Ossetia de Sud, Abkhazia şi Abjara în Georgia, Nagorno-Karabakh şi Nakhchivan în Azerbaijan, Republica Autonomă Crimeea în Ucraina) şi să îşi menţină efective militare ("cu scopul păstrării păcii") în Transnistria, la Sevastopol (în Crimeea, Ucraina) şi la Gyumri în Armenia. Aderarea statelor baltice (Estonia, Letonia şi Lituania, care au făcut parte din URSS) la UE şi NATO au iritat teribil Rusia, care a înţeles că sfera sa de influenţă se micşorează din ce în ce mai mult.

FACTORUL DETERMINANT

Ţinând cont de situaţia economică precară şi nivelul de trai scăzut din ţările ex-URSS-ului, o parte din populaţia acestora şi-a întors faţa de la Rusia către vest, către UE şi NATO, dorind să urmeze calea fostelor ţări ale Pactului de la Varşovia. Mai mult, anumite figuri politice au susţinut acest demers, culminând cu dorinţa Georgiei şi Ucrainei de a adera la NATO (summit-ul din 2008 de la Bucureşti, în care Georgia şi Ucraina nu au devenit membre NATO, ci au primit doar un statut de colaborare) . Totodată, în anul 2009, a fost creat Parteneriatul Estic, între Uniunea Europeană şi Belarus, Ucraina, Rep.Moldova, Azerbaijan, Armenia şi Georgia, pentru o posibilă aderare a acestor state la UE într-un viitor mai îndepărtat.

OFENSIVA RUSIEI (PARTEA I)

Imediat după summit-ul NATO de la Bucureşti, Rusia, pentru a face un act de forţă şi a da de înţeles că nu este de acord cu apropierea UE şi NATO la graniţele sale a invadat Georgia. Aceasta a invocat "pericolul în care se află locuitorii Ossetiei de Sud" care (alături de Abkhazia şi Transnistria cereau recunoaşterea independenţei ca urmare a declaraţiei de independenţă recunoscută de multe state din lume a Kosovo faţă de Serbia). În ciuda declaraţiilor de susţinere, SUA şi NATO nu au intervenit direct în favoarea Georgiei (era evident că aşa va fi) ci s-au rezumat la a negocia cu Rusia o cale paşnică de rezolvare a conflictului. Rusia s-a retras, deoarece îşi îndeplinise obiectivul: a destabilizat Georgia şi i-a tăiat elanul de aderare la NATO şi totodată a arătat lumii întregi că încă este statul care dicteză în zonă.

"NOUA URSS" IA NAŞTERE

Dacă răpunsul Rusiei la dorinţa Georgiei şi Ucrainei de aderare la NATO a fost invadarea Georgiei, răspunsul lui Putin la Parteneriatul Estic a fost Uniunea Vamală Belarus-Kazahstan-Rusia în 2010, care a pus bazele viitoarei Uniuni Euroasiatice, care să fie o "alternativă" la Uniunea Europeană pentru statele ex-URSS-ului (în realitate, reconfirmarea influenţei Rusiei asupra acestor state după ce CIS a eşuat într-un final, fiind practic o Nouă URSS). Deja s-a reuşit devierea Armeniei de la parcursul european, aceasta urmând să adere (împreună cu Kârgâzstan şi Tadjikistan într-un viitor foarte scurt). Iar ambiţiile Rusiei în ceea ce priveşte această uniune nu se opresc aici, practic Putin dorind să includă toate fostele state ale URSS-ului (Rusia, Belarus şi Kazahstan deja sunt, Armenia, Kârgâztan şi Tadjikistan urmează să adere, iar Rep.Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaijan, Turkmenistan, Uzbekistan sunt ţinte ale Rusiei.) Vietnam şi-a exprimat dorinţa de a fi membru în viitor. Se vorbeşte la Moscova de o ofertă către Turcia ("pentru a arăta că Rusia nu doreşte o reinstaurarea a URSS-ului, fiind bine-venite şi ţări care nu au fost comuniste", desigur, fiind doar o tentativă de destabilizare a NATO, ţinând cont că Turcia este unul dintre cei mai vechi membrii).

NU POŢI? "TE AJUTĂM"! NU VREI? TE OBLIGĂM!

Anul trecut a avut loc Summit-ul de la Vilnius dintre UE şi Parteneriatul Estic (Belarus, Ucraina, Rep. Moldova, Georgia, Azerbaijan si Armenia), ce a avut ca scop o mai bună cooperare şi semnarea unor acorduri de pre-aderare. Dacă Belarus nu a fost în nicio secundă "în pericol" de a semna vreun acord, iar Azerbaijan nu a arătat prea mult interes, Rep. Moldova, Ucraina, Armenia şi Georgia au manifestat un mare interes încă de la începutul lui 2013. Astfel, Rusia a trecut la oferte economice (printre care şi scăderea preţului la gaze), reuşind să deturneze în primă fază doar Armenia. Apoi au urmat şantajele economice la adresa Moldovei (interzicerea importului de vinuri moldoveneşti care "nu corespund criteriilor de calitate superioară" în Rusia şi ameninţarea cu o eventuală scumpire a gazelor), la adresa Ucrainei (ameninţări începând cu scumpirea gazelor şi terminând cu dezmembrarea acesteia, în contra-ofertă cu 15 miliarde de dolari acordaţi Ucrainei dacă opreşte negocierile cu UE şi alege Uniunea Euroasiatică), la adresa ţării gazdă a summit-ului, Lituania (interzicerea importului de produse lactate pe motiv că "nu corespund criteriilor sanitar-veterinare din Rusia". Singura ţară neameninţată a fost Georgia (pe deoparte pentru că Rusia s-a concentrat pe Ucraina, pe de altă parte, după conflictul din 2008 dintre cele două ţări şi recunoaşterea Abkhaziei şi Ossetiei de Sud de către Rusia, pare că Georgia îi este la îndemînă în orice moment.
După summit, doar Moldova şi Georgia au semnat acordul de pre-aderare, Ucraina fiind marele perdant (din cauza preşedintelui ucrainean aliniat Moscovei, Viktor Ianukovici), iar Rusia, marele căştigător.

MAIDANUL - GHIMPELE DIN COSTA RUSIEI

După ce Ucraina nu a semnat acordul de pre-aderare la Uniunea Europeană au început o serie de proteste paşnice (cu precădere în Kiev) faţă de această decizie. La începutul anului acesta, protestele au devenit violente pe fondul apariţiei unor grupuri pro-occidentale, pro-UE, anti-ruseşti şi grupări extremiste (neo-nazişti), culminând cu numeroase decese atât din rândurile protestatarilor cât şi ale forţelor de ordine. Proteste de amploare mai mare au avut loc (pe lângă cele de la Kiev) în special în partea de vest (Lvov, Ivano-Frankivsk, Lutsk, Vinniţa şi Cernăuţi) şi de o amploare redusă în Doneţk şi Dnipropetrovsk. Viktor Ianukovivi a fugit în Rusia, urmând a avea loc alegeri anticipate, iar victoria protestatarilor părea a se împlini.

PLANUL B AL RUSIEI: CRIMEEA (SAU OFENSIVA RUSIEI, PARTEA A II-A)

Încă de la începutul confruntărilor din Kiev au existat voci care susţineau că există posibilitatea ca Regiunea Autonomă Crimeea să se desprindă de Ucraina. De ce tocmai Crimeea? Ei bine, până în anul 1954 Crimeea nu făcuse niciodată parte din Ucraina sau vreun stat predecesor a acesteia. Crimeea a fost cucerită de Imperiul Rus de la hanatul omonim în timpul Ecaterinei a II-a în anul 1783, fiind colonizată de ruşi iar tătarii fiind subiectul deportărilor si epurării etnice, în prezent fiind o minoritate în Ucraina. Crimeea a fost oferită Ucrainei în anul 1954 de către Rusia pentru a marca 300 de ani de componeţă a Ucrainei în cadrul Rusiei. Se pare că a fost o adevărată bombă cu ceas şi dintre toate regiunile Ucrainei, era cea mai potrivită pentru interesele Rusiei. Statutul de regiune autonomă cât şi baza militară rusească din oraşul Sevastopol (cu statut special) sunt atuurile Rusiei în faţa Ucrainei în ultimele zile. Practic, Rusia a folosit trupele staţionate acolo pentru ocuparea Crimeii pe motivul "apărării etnicilor ruşi" (pe care nu i-a ameninţat nimeni. E vechea placă a Rusiei cu apărarea "nu ştiu cărei populaţii sau interese benevole" pe care au folosit-o pentru invadarea Imperiului Otoman, a Principatelor Române, a României în 1940, a Ungariei în 1956, a Cehoslovaciei în 1968, a Republicii Moldova în 1991 etc). Cu populaţia tătară (undeva sub 20 % din total) care cel mai probabil va fi de partea ruşilor (care au o majoritate de 58 % din populaţia peninsulei), reţeta pentru un nou conflict de tipul celor menţionate mai sus este completă în Crimeea. Mai mult, prosteste pro-Rusia au avut loc zilele acestea şi  în alte oraşe cu populaţie rusească semnificativă cum ar fi Doneţk, Luhansk sau Odessa, în timp ce Maidanul pro-occidental şi anti-rusesc din Kiev este încă activ.

CUM POATE EVOLUA CONFLICTUL?

Aşa cum se poate lesne deduce, Ucraina se poate rupe în orice clipă. Lătrăturile "de după gard" ale NATO şi UE nu vor avea ecou la Moscova. Putin va face după bunul său plac. Dacă Ucraina va fi dezmembrată sau acest conflict va fi doar o demonstraţie de forţă (ca în cazul Georgiei în 2008) rămâne la latitudinea Rusiei. Putin este conştient că UE depinde totalmente de gazul rusesc iar tările membre NATO din UE nu vor risca să se închidă robinetul. UE nici nu ar avea pentru ce. Ucraina în starea în care se află acum ar fi o gură mult prea flămândă de hrănit în plus, în condiţiile în care ţările membre UE abia îşi revin după recesiune (cel mai probabil UE va impune Ucrainei nişte condiţii imposibil de realizat pentru o eventuală aderare într-un viitor îndepărtat). Singura ţară care ar fi dispusă (dar şi aceasta în mai mică măsură) să rişte un conflict pentru slăbirea influenţei Rusiei ar fi SUA care are la activ o grămadă de intervenţii în treburile altor state de după al Doilea Război Mondial, totul pentru "democracy" (state cum ar fi: Puerto Rico, Coreea, Vietnam, Cehoslovacia, Laos, Liban, Congo, Columbia, Republica Dominicană, Bolivia, Cambogia, Afganistan. Libia, Grenada, Iran, Panama, Irak, Somalia, Iugoslavia, Haiti, Sudan, Filipine, Liberia, Pakistan, Yemen, etc.)

CUM POATE FI AFECTATĂ ROMÂNIA ŞI CE AR TREBUI SĂ FACĂ ?

Dacă Rusia optează pentru dezmembrarea Ucrainei, va începe haosul în zona aceasta şi România va fi direct afectată. Rusia va ajunge in coasta României, deoarece va deţine controlul (direct sau indirect) în zonele din Ucraina la est şi sud de Nipru, în Crimeea şi în regiunea Odessa. Acest lucru va agita şi mai mult spiritele deja agitate din Transnistria şi Găgăuzia, Rusia cu siguranţă dorind să destabilizeze şi să devieze şi Republica Moldova de la traseul ei european, existând riscul de a atrage România (şi evetual NATO), într-un conflict în Republica Moldova (Rusia încă mai deţine trupe şi armamanet în Transnistria). Dar asta pe termen mediu şi lung. Pe termen scurt, dacă nu se va rezolva conflictul în mod paşnic, România riscă să aibă pe teritoriul său un număr mare de refugiaţi (pe lângă eventualii etnici români vor fi şi cei ucrainenei sau alţii), creşterea traficului de persoane şi de armament pe teritoriul ţării noastre, instabilităţi şi conflicte la graniţă şi un recul economic in regiune prin scăderea investiţiilor străine.

România trebuie să fie extrem de vigilentă la ceea ce se întâmplă în Ucraina, să încerce (alături de NATO şi UE) medierea pe cale diplomatică a conflictului pentru a se evita escaladarea şi extinderea lui către Republica Moldova, să ofere ajutor şi asistenţă etnicilor români din Ucraina în orice situaţie în caz de necesitate şi să fie în permanenţă în stare de stand-by din punct de vedere militar.

CONCLUZIE

Conflictul din Ucraina nu este nimic altceva decât o prelungire a Războiului Rece dintre SUA (NATO şi UE) şi Rusia, în ceea ce priveşte spaţiul vest ex-sovietic. Dacă Rusia a dat înapoi în cazul fostelor ţări ale Tratatului de la Varşovia, pare dispusă să nu renunţe sub nicio formă la fostele sale ţări din URSS, având atuuri economice, militare şi politice de a ţine sub influenţa sa Ucraina, Moldova, Georgia şi Azerbaijan. Mai mult, prin prisma faptului ca în statele baltice sunt numeroşi etnici ruşi, există riscul unor tensiuni sociale provocate indirect de către Rusia chiar în cadrul NATO şi UE.
România trebuie să încerce prin toate mijloacele (prioritare fiind cele diplomatice şi mai apoi cele militare), să îşi apere graniţele şi cetăţenii şi etnicii români din Republica Moldova şi Ucraina (Regiunea Cernăuţi, Regiunea Zakarpattia şi Regiunea Odessa).

P.S.:
Între timp a apărut reacţia (mai mult sau mai puţin) oficială a României: Băsescu a ieşit la ora 18:00 (ca de obicei) şi a făcut o serie de declaraţii care se încadrează în cele făcute de până acum de către liderii politici din SUA şi UE. În mare parte sunt de acord cu afirmaţiile făcute, deşi sunt de părere că ar trebui sporite efectivele de supraveghere la graniţele cu Ucraina şi armata să fie în permanenţă pregătită pentru orice eventualitate, în niciun caz situaţia din Ucraina nu trebuie tratată cu lejeritate. Şi totdată să se termine mai repede abrambureala dintre Băsescu şi Ponta şi să se aleagă mai repede noul guvern, ca să nu avem parte de instabilitate politică (mai mare decât cea de zi cu zi) în timp ce lângă noi "arde" Crimeea.

11 comentarii:

  1. Crimeea a fost 'cadorisita' de Marele 'Tatuc' Stalin acestei entitati artificiale nascuta din cenusa revolutiei bolsevice numita 'Ukraina' la fel ca Alania de sud (Osetia), Abhazia si Nagorno Karabah facute 'cadou' georgienilor si azerilor de bolsevici. rezulta ca rusii 'untermensch' isi 'invadeaza propriile teritorii spre deosebire de 'anglo-amerekani' care invadeaza teritoriile altora (precedentele, panama, bosnia, kosovo, libia, irak, afganistan, serbia, yemen, pakistan, somalia, liban, gaza, siria, etc). vai,vai cata ipocrizie pe lumea asta..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident că eram ironic când am spus ca SUA se implică în treburile interne ale altor state pentru "democarcy" (nu le ţin partea nici americanilor) . Cât despre Rusia şi respectivele "cadouri", din analiza pe care am facut-o, am ajuns la concluzia că nu au fost cadouri, ci adevărate "bombe cu ceas". Pare că sovieticii au anticipat că vor avea nevoie de ele pe viitor pentru a-şi menţine influenţa. Atât SUA cât şi Rusia îşi fac jocurile şi strategiile geopolitice pentru interesul lor economic...Şi urmează să vină şi China tare din urmă...Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile. În orice caz, eu aş prefera o Uniune Europeană care să fie cât mai puţin dependentă de Rusia şi SUA (deşi la momentul acesta, pare că nu se va întampla prea curând).

      Ștergere
  2. Eu sunt cat se poate de pro Rusia la faza asta. A destabiliza cu adevarat regiunea inseamna distrugerea echilibrului de forte anterior, dar mai cu seama ocuparea Crimeei de catre fortele NATO si SUA. (care sunt fascisti) Importanta economica a regiunii e un lucru secundar fata de faptul ca e unul dintre cele mai tari puncte strategice din zona. Eu nu vreau sa vad picior de soldat SUA in Europa, sa se duca unde s-a ouat dracul si sa se care de prin zona noastra, nici nu vreau sa aud sub orice forma de sporirea influentei americanilor prin orice coltisor al planetei, caci au destul influenta si o folosesc pentru jaf, distrugere si omoruri.

    Uite-te la "lovitura de stat" pe care au dat-o rusii in Crimeea, cati morti au fost acolo si cate batai sangeroase, si fa o comparatie cu lovitura de stat pe care au dat-o americanii la Kiev, impreuna cu nazistii si fascistii, Heil Hitler!

    Occidentalii vin peste rusi, nu rusii vin peste Occident ci se retrag treptat de mai bine de 60 de ani iar asta nu reprezinta ocupatie rusa, reprezinta retragerea Rusiei din Nord-Vestul Ucrainei.

    Nici macar n-am emotii; KGB-istul Putin e mult mai inteligent si mai priceput la treburi din astea decat un orator ca Obama cu toti consilierii lui cu tot, si din afacerea asta Rusia are sa iasa bine de tot, iar SUA, UE si cu NATO teribil de prost. Chiar daca-i in retragere va iesi mult mai castigata decat consiliul tarilor capitaliste care vor sa "democratizeze" Rusia si au gasit ca cea mai buna cale de-a o face este sa bage un guvern fascistoid in Ucraina. Ceea ce vor in fapt cu Rusia sa faca, este sa o destabilizeze si sa o jefuiasca de resurse iar mie imi convine o Rusie puternica, care sa le mai taie din nas fascistilor americani.

    Cred ca ar trebui sa consulti si perspectiva pro-ruseasca, pe care o poti vedea aici:
    http://rt.com/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se pare că am lăsat din această lungă postare (care s-a dorit a fi în egală măsură o analiză de actualitate cât şi una de istorie şi geopolitică), impresia că aş fi de partea SUA şi a NATO. Nici vorbă! Nu sunt unul dintre aceia care vede în SUA o flacără a democraţiei care intervine cu bune intenţii împotriva dictaturii. Ar însemna să fiu din alt film decât cel al realităţii dacă aş "fuma" aceste clişee aberante. SUA este o super-putere mondială care a demonstrat de-alungul timpului că este în stare să calce pe cadrave pentru a-şi păstra (şi chiar a-şi spori) acest statut. Cât despre NATO, dacă iniţial avea un oarecare sens ca "toţi pentru unul şi unul pentru toţi" (cu caracter defensiv), şi-a pierdut orice urmă de utilitate reală (mai puţin pt. SUA) când s-a trecut la "toţi pentru SUA şi SUA pentru SUA" (cu caracter ofensiv întru interesele SUA, târând după sine ţările europene în conflicte care nu ar trebui să fie ale lor).
      Cât despre Rusia, da, sunt şi am fost mereu anti Rusia (mult mai mult decât anti SUA), din motive cu caracter istoric (mai îndepărtate sau mai recente), cu implicaţii nefaste asupra românilor. Şi când zic că sunt anti Rusia mă refer la istoria politicii ei externe în ceea ce priveşte popoarele est-europene (nu am nimic cu popurul rus, sunt departe de a avea vreo tendinţă xenofobă). Sunt anti Rusia din cauza anexării Basarbiei în 1812 şi permnanenta încercare de rusificare a românilor din această provincie şi crearea aşa-zisei naţionalităţi moldoveneşti, din cauza modului în care s-au comportat în şi cu Romănia în timpul şi după Războiul de Independenţă, din cauza confiscării tezaurului, din cauza manevrelor permanente de destabilizare a României Mari (Creearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti, strămoşul Transnistriei de azi, dirijarea Răscoalei de la Tatarbunar etc.), din cauza luării cu forţa a unor teritorii din România în 1940 în mod nejustificat nici de criterii etnice şi nici de criterii istorice (Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutului Herţei, Insula Şerpilor şi părţi din Delta Dunării), din cauza epurării etnice şi deportărilor masive în Siberia şi Asia centrală a multor români din aceste teritorii menţionate, din cauza faptului că am fost în perioada comunistă un stat (mai mult sau mai puţin pe faţă) client al URSS (SOVROM-urile ar fi unul dintre cele mai elocvemte exemple, doar din punct de vedere economic), din cauza folosirii Transnistriei (creaţie cu dedicaţie a Rusiei pe care am menţionat-o mai devreme), pentru împiedicarea unirii dintre România şi Republica Moldova la începutul anilor 90, etc.

      Deşi din punct de vedere istoric, etnic şi lingvistic, Ucraina este mult mai mare decât ar trebui să fie, îmi este oarecum indiferent sub ce sferă de influenţă se află, atâta timp cât ea (sau o parte din ea) rămâne între România şi Moldova, pe deoparte şi Rusia pe de altă parte (de acea nu îmi doresc sub nicio formă ca Regiunea Odessa să ajungă, de facto, sub controlul Rusiei). În ciuda faptului că îmi doresc o Europă unită şi asupra căreia SUA şi Rusia să aibă o influenţă neglijabilă, dacă ar fi să fiu nevoit să aleg între SUA şi Rusia, aş alege SUA. Şi asta doar pentru că SUA nu ne-a făcut prea mult rău (poate că unii vor spune că nu ne-a făcut prea mult rău încă.Şi nu i-aş contrazice), în timp ce Rusia s-a dovedit de-alungul istoriei ultimelor trei secole a fi inamicul suprem al românilor, de care ar trebui să ne ferim (să-mi fie iertată folosirea acestei expresii într.o discuţie dintre doi atei :) ) ca dracul de tămâie.

      Ștergere
    2. Am suprins în text şi faptul că grupări neo-naziste şi extremiste stau la baza mişcărilor violente de la Kiev şi putem presupune şi chiar suspecta (fără să mire deloc pe careva) o eventuală implicare a SUA în aceste evenimente (dat fiind faptul că seamănă teribil cu alte "revoluţii" pro "democracy" şi "anti-tiranie" susţinute de SUA, cele mai recente fiind evenimentele din "Pimăvara Arabă"). Cât despre număratul morţilor, zic că încă e prea devreme ca să facem comparaţii între evenimentele de la Kiev, care durează de mai mult de o lună şi cele din Crimeea, care durează de căteva zile. Vom vedea ulterior bilanţul (deşi, din ce pare până acum, da, ruşii lucrează "mai cu mănuşi". Să vedem până când...)

      Da, sunt de acord cu faptul că aceste evenimente sunt de fapt o încecare de extindere a sferei de influenţă americane şi occidentale cât mai înspre Rusia (care face tot ce se poate pentru a împiedica influenţa occidentală să vină în coasta ei), dar consider că cel mai moral ar fi ca ucrainenii să fie cei care să aleagă (dacă vor să fie cu vestul sau cu Rusia sau să încerce să menţină acest echilibru fragil între cele două puteri opozante ca şi până acum), şi să nu decidă alţii soarta lor.

      Da, sunt perfect de acord cu faptul că Rusia va ieşi în câştig din această situaţie. Aşa cum am menţionat şi în articol, are toate atuurile (etnice, sociale, economice, militare) să îşi menţină influenţa în fostele state membre ale URSS. Recunosc necesitatea unei Rusii puternice pentru reechilibrarea balanţei influenţei la nivel mondial, pe deoparte, dar ca român (prin prisma istoriei) îmi este teamă de perspectiva unei Rusii putrenice aflate de facto la graniţele României şi Moldovei.

      Poate că odată cu ascensiunea (destul de rapidă, din ce se preconizează) Chinei la nivel de super-putere mondială, acest joc de putere dintre SUA şi Rusia se va mai estompa...

      Ștergere
  3. Cât despre Rusia, da, sunt şi am fost mereu anti Rusia (mult mai mult decât anti SUA), din motive cu caracter istoric

    Ai dreptate cu tot ce spui acolo despre politicile atroce din trecut ale rusilor. Insa cred ca stii ca nu aveau nimic personal cu noi, Stalin de exp., a persecutat toata populatia de nici nu cred ca exista vreun grup etnic care sa nu fi fost afectat.

    Dar vei fi intotdeuna anti Rusia, orice s-ar intampla si orice ar face rusii?

    Eu ma gandesc mai mult la prezent si viitor decat la trecut, si nu vad cum s-ar putea justifica o decizie in relatiile cu Rusia bazata doar pe fostele relatii cu Rusia si nu pe situatia geopolitica actuala. Au trecut mai bine de 70 de ani de cand noi nu prea am mai avut treaba cu rusii.
    Comportamentul lor trecut nu e specific rusesc, e comportamentul specific unei mari puteri in fata unui mic cacatel de tara (desi pe langa alte tari europene suntem imensi). Ideea de razboi in sine este o atrocitate; eu am vazut filme patriotice rusesti, americane, romanesti si turcesti si toate sunt la fel, toate servesc aceleasi minciuni, aceleasi erori, iar oamenii care sunt trimisi pe front sunt indoctrinati cu aceleasi tampenii - se schimba doar numele d-zeului, sau numele natiei.

    Iar noi avem situatia asta de vecinatate aproape cu o tara puternica, cat un continent si plina cu resurse (care prin UE nu se mai gasesc). Putem sa fim inamicii lor sau putem sa fim prieteni, iar eu esuez in a vedea avantajele inamicitiei cu Rusia. Vad ca Basescu se tot sparge in figuri si declaratii impotriva rusilor, aberand despre axa: Bucuresti - Londra - Washington :)))) Tatuca Stalin s-a luptat din rasputeri sa nu recunoasca actul din 23 august ca astfel sa considere Romania nu tara victorioasa ci infranta si sa plateasca astfel despagubiri. Avand in vedere ca noi ne-am asociat cu nazistii lui Hitler si am luptat nu doar ca sa ne recuperam teritoriile, dar ne-am dus si peste ei impreuna cu germanii, era clar ca n-aveam cum sa fim tratati regeste de catre rusi.
    Si eu zic ca ar trebui sa ramana ca invatatura de minte ca alianta cu fascistii pana la urma nu s-a terminat deloc bine. Nici atunci nu s-a terminat bine si nici acum nu se va termina.
    Apoi serios, cum apare sa lupti 3 ani, din 41 pana in 44 cu nazistii ca apoi sa te dai cu ceilalti la spartul targului, cand era clar ca puterile Axei vor fi infrante? Penibil zic eu.

    şi putem presupune şi chiar suspecta (fără să mire deloc pe careva) o eventuală implicare a SUA în aceste evenimente

    Pai putem certifica implicarea SUA, nu doar suspecta sau presupune.

    dar ca român (prin prisma istoriei) îmi este teamă de perspectiva unei Rusii putrenice aflate de facto la graniţele României şi Moldovei.

    Mie ca roman imi e frica de o Rusie puternica si dusmanoasa la granita noastra, dar daca suntem prieteni atunci n-are de ce sa ne deranjeze puterea lor, ci dimpotriva.

    Actualmente se contureaza niste aliante internationale, iar noi suntem asociati cu cine nu trebuie (DIN NOU), cu fascistii din USA, UK, Israel si aliatii lor, nu cu Rusia, tarile din America latina si cele mai multe dintre tarile arabe sau africane care iar nu-i inghit pe americani. Sa stii ca lucrurile se schimba si in timp ce unul ca Putin a inteles ca nu mai poate actiona cu vechile mijloace (deoarece se afla si nu da deloc bine la propaganda), americanii tot cu aceleasi retete miselesti pe care le folosesc de zeci de ani vin si destabilizeaza state.
    Pur si simplu este o chestiune de principiu pentru mine ca nu te aliezi cu fascistii si ar trebui sa fie o chestiune de interes national sa nu fim aliati din nou cu cei care vor pierde razboiul, fie ca-i rece fie ca nu-i. Iar americanii vor pierde.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Repet, când spun că sunt anti Rusia, nu înseamnă că vreau război cu Rusia (nici dacă să presupunem prin absurd că România ar deveni peste noapte o mega-putere militară care ar putea nimici Rusia) şi nici să fac Rusiei rău (în mod gratuit sau ca răzbunare), ci pur şi simplu să nu mai avem de-a face cu Rusia în general (sau cât mai puţin posibil). Poate, să zicem că în viitor pentru România ar părea avantajos să colaboreze cu Rusia sub anumite aspecte, ca ţări prietene/aliate. Rusia a dovedit mereu că nu poate fi un aliat de încredere (cu atât mai mult un prieten) al nimănui. Rusia îşi vede de interesele sale (orice stat îşi apără mai întâi interesul său, fireşte) prin călcarea în picioare a angajementelor făcute altor state (cel mai adesea fiind vorba de vecinii lor). Înţeleg foarte bine că relaţiile biletaerale dintre state nu pot fucţiona după acelaşi tipar ca relaţiile dintre doi oameni, dar un minim de respect reciproc prin rescpectarea unor tratate şi angajamente ar trebui să existe.

      Nu pot să spun că voi fi mereu anti Rusia orice s-ar întampla, ar fi absurd să afirm aşa ceva. Asta depinde de Rusia.

      De Băsescu e doar gura, mai ales că nu îl costă nimic să spună aberaţiile alea, ba chiar poate îşi mai face rost de nişte simpatizanţi care stau mai slab cu nivelul de IQ...Situaţia României din al Doilea Război Mondial a fost extrem de complicată. A avut iniţial un statut de ţară neutră (până când URSS ne-a luat teritorile pe care le-am menţionat), apoi de partea Axei (pentru recuperarea teritoriilor pierdute. Faptul că românii au trecut dincolo de graniţele tradiţionale i se datorează lui Hitler. Acesta s-a folosit de al doilea Dictat de la Viena, prin care Transilvania de Nord Vest a fost dată Unagriei, apoi a dat de înţeles românilor că dacă vor continua lupta le-o va da înapoi, în timp ce ungurilor le-a dat de înţeles că dacă vor continua lupta contra URSS-ului le va da toată Transilvania). Schimbarea de tabere a Rom'niei din finalul războiului s-a produs din cauza schimbării conducerii. Regele Mihai a luat această decizie pentru a evita o situaţie mult mai rea pentru România dacă URSS ne-ar fi tratat ca pe inamici (nu că nu au făcut-o oricum, dar ar fi făcut-o de o manieră şi mai categorică dacă am fi rămas împotriva lor). Am fost în toate cele trei ipostaze posibile în acest război şi am iesit prost. Deşi pare o "răzgândeală" de prost gust, schimbarea tabereleor a fost o decizie strategică pentru evitarea unui rău şi mai mare. Să fim serioşi, nu cred că şi-a pus cineva dintre cei care a luat decizia în minte în mod real ideea că după ce Roamânia luptase 3 ani de partea Axei va fi considerată stat învingător luptând un an de partea Aliaţilor. Consider că oricum am fi ieşit şifonaţi şi fără integritate teritorială indiferent în ce "barcă" am fi fost de la început sau chiar dacă nu am fi fost în niciuna pe parcursul războiului. SUA, Regatul Unit şi Franţa au fost de acord cu absolut tot ce a cerut URSS pentru ca aceştia să nu semneze un armistiţiu separat cu Germania în momentul în care aceasta ajunsese într-un punct mort pe frontul de est şi părea că un astfel de armistiţiu le-ar fi convenit atât nemţilor, dar mai ales ruşilor. Astfel, Ruisa a putut să ia absolut tot ce a vrut din Polonia, Ceholsovacia, România, Finlanda şi Ţările Baltice cu totul, fără nicio opoziţie a occidentalilor (în ciuda faptului că aceştia erau garanţii unora dintre aceste state).

      Ștergere
    2. Din păcate, în cazul declanşării unui conflict militar îmtre NATO şi Rusia, la fel ca în cazul celui deţal Doilea Război Mondial, România ar ieşi şifonată, ba mai mult, chiar prag şi pulbere, indiferet dacă ar fi de partea NATO sau de partea Rusiei. Asta deoarece un eventual front ar fi exact pe graniţa noatră, pe teritoriul nostru s-ar da cele mai mari lupte. Noi vom pierde chiar şi dacă vom fi în tabăra învingătorilor.

      De aceea, repet, singura soluţie pentru bunăstarea Europei este ca UE să se transforme într-o entitate politică, economică şi militară (doar cu scop defensiv, aşa cum era, cel puţin declarativ, NATO iniţial). de sine stătătoare (să includă toate statele europene plus Turcia, fără Belarus şi Rusia, evident. cu sau fără Ucraina), care pe cât se poate să se "gospodărească" singură şi asupra căreia SUA şi Rusia să aibă o influenţă minimă. Din păcate acest scenariu este departe de realitatea actuală...

      Din punct de vedere militar, consider că locul României nu este nici alături de amercani, nici alături de ruşi, iar din punct de vedere economic să "joace" şi cu ruşii şi cu americanii dacă din asta ar rezulta bunăstarea noastră.

      Ștergere
  4. (Oricum discutam doar de dragul discutiei deoarece nu o sa schimbam noi pozitia politica a tarii.)
    Ideea este ca eu nu am deloc incredere in viitorul U.E. Revenind la Ucraina, cum poti sa vrei sa fii o federatie de n-spre mii de natiuni si etnii (U.E.) si sa te asociezi cu nationalisti de extrema dreapta? (nu ca n-ar exista si in afara Ucrainei astfel de indivizi). Nu cred ca aceasta constructie (UE) este bazata pe niste principii care ar putea sa cristalizeze relatii de prietenie si incredere intre statele participante si cetatenii lor, mai ales ca aceasta constructie este una de tip centralizat si ierarhic. Vorbesc acolo sus si iau tot felul de masuri idioate fara sa cunoasca sau fara sa fie interesati de realitatile din teren.

    Zici ca Rusia nu-i de incredere. Dar nu exista nici o mare putere care sa fie de incredere.
    De incredere sau ba, problema este ca astia sunt prea aproape de noi si nu putem sa ne facem ca nu-i vedem sau ca nu exista. Am putea sa le exportam niste alcool daca tot le place. De aia suntem intr-o situatie speciala cu Rusia, chiar mult mai speciala decat situatia Cubei relativ la USA. Aia macar sunt pe o insula. O tara atat de mare ca vecin iti poate produce bucurii sau necazuri proportionale cu marimea ei.

    In cazul conflictelor militare noi oricum nu cred ca avem vreun cuvant relevant de spus. Ceea ce eu am vazut din conflictul asta este ca nu rusii au inceput cu gargara nationalista si povestea despre ucraineini adevarati si cei mai putin adevarati.

    Si ceea ce vad eu la comportamentul militar al NATO / USA este de la distanta fascism - cine s-ar trezi intr-o buna dimineata deoadata ca vrea razboi cu NATO sau cu USA? Si totusi ei sunt angajati aproape non stop in tot felul de razboaie, ceea ce te face as crezi ca inamicii lor au fost stimulati puternic ca sa devina inamici. Iar agresiunile armate sunt doar acul din carul cu fan al agresiunilor economice, caci despre asta e vorba de fapt.
    Principalul motiv pentru care-i sustin pe rusi este acela ca ei arata ca singura opozitie serioasa fata de USA; alde China au prea multe afaceri cu ei, UE la fel si sunt interesati sa nu le crape moneda, adica dolarul. Eu spun ca atunci cand SUA o sa dea faliment vom avea noi ca specie o sansa sa facem un mic salt. Sigur, nu-mi imaginez ca bazatii de acolo au sa falimenteze odata cu poporul american, probabil au sa se mute in alte parti; doar fascistii sunt ca pasarea Phoenix. Insa ma gandesc ca un astfel de soc ii poate face pe unii sa-si reestimeze pozitiile.

    RăspundețiȘtergere
  5. Exceptional articol, ai explicat foarte bine situatia, cu ajutorul tau mi-am lamurit multe neclaritati, nu am reusit sa ma informez in ultima perioada(sufar de o forma grava de astenie). Cred ca multi se intreaba ce se intampla cu adevarat acolo si ar fi indicat sa-l citeasca.

    RăspundețiȘtergere