Criza din Ucraina, Rusia şi "Noua URSS"; România

În Ucraina, mai exact în Crimeea, au loc de câteva zile acţiuni violente ale separatiştilor pro-Rusia (generate în contextul crizei generale din Ucraina din ultima vreme), acţiuni încurajate (foarte probabil chiar susţinute - aşa cum a arătat istoria de multe ori -) de către Rusia, care şi-a pus în mişcare trupele staţionate la Sevastopol şi ameninţă că va invada Ucraina pentru "a-şi apăra etnicii ruşi" (Tipic pentru Rusia...Deşi etincii ruşi nu au fost ameninţaţi de nimeni...)

În timpul acesta, în România, la o aruncătura de băţ de Crimeea, Băsescu, Ponta se joacă "de-a guvernul", nerealizând posibilele implicaţii pe care le poate avea criza din Ucraina asupra României.

CE SE ÎNTÂMPLĂ DE FAPT ÎN CRIMEEA ?

Pentru a înţelege de ce lucrurile se întâmplă acum şi aşa, trebuie să avem în vedere evoluţia geopolitică din spaţiul est-european odată cu căderea comunismului până în prezent.

PREMIZELE CONFLICTULUI

1989. Anul căderii comunismului în Europa. Republica Democrată Germană, Polonia, Ceholsovacia, Ungaria, România, Bulgaria (state satelit ale URSS-ului, membre ale Pactului de la Varşovia), Iugoslavia şi Albania (Iugoslavia nefiind un stat satelit al URSS-ului, în timp ce Albania nu mai era aliniată Moscovei încă din anii '60), îşi încep tranziţia de la comunism către democraţie. În anul 1991 se destramă  şi URSS-ul. Aceste evenimente fac ca influenţa Rusiei să scadă drastic în ţările fostului bloc comunist şi riscul scăderii influenţei acesteia în celelalte state foste metmbre URSS din Europa de Est şi zona Caucazului.

RDG, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria au aderat, în timp, la NATO şi UE, trecând din sfera de influenţă a Rusiei în cea a SUA, în timp ce fostele state membre ale URSS (cu excepţia statelor baltice) au format Comunitatea Statelor Independente (având un nume ironic, evident, pentru fostele state aflate sub jugul rusesc, fiind "aceeaşi Mărie cu altă pălărie", în timp ce pentru Rusia a reprezentat o prelungire în timp a influenţei crescute în aceste state). De asemnea, Rusia a avut grijă să creeze aşa-zisele republici etnice cu un grad mai mare sau mai mic de autonomie şi conflicte armate în prezent "îngheţate", care să destabilizeze statele ex-URSS-ului pentru a fi mai uşor de controlat (Transnistria în Rep.Moldova, Ossetia de Sud, Abkhazia şi Abjara în Georgia, Nagorno-Karabakh şi Nakhchivan în Azerbaijan, Republica Autonomă Crimeea în Ucraina) şi să îşi menţină efective militare ("cu scopul păstrării păcii") în Transnistria, la Sevastopol (în Crimeea, Ucraina) şi la Gyumri în Armenia. Aderarea statelor baltice (Estonia, Letonia şi Lituania, care au făcut parte din URSS) la UE şi NATO au iritat teribil Rusia, care a înţeles că sfera sa de influenţă se micşorează din ce în ce mai mult.

FACTORUL DETERMINANT

Ţinând cont de situaţia economică precară şi nivelul de trai scăzut din ţările ex-URSS-ului, o parte din populaţia acestora şi-a întors faţa de la Rusia către vest, către UE şi NATO, dorind să urmeze calea fostelor ţări ale Pactului de la Varşovia. Mai mult, anumite figuri politice au susţinut acest demers, culminând cu dorinţa Georgiei şi Ucrainei de a adera la NATO (summit-ul din 2008 de la Bucureşti, în care Georgia şi Ucraina nu au devenit membre NATO, ci au primit doar un statut de colaborare) . Totodată, în anul 2009, a fost creat Parteneriatul Estic, între Uniunea Europeană şi Belarus, Ucraina, Rep.Moldova, Azerbaijan, Armenia şi Georgia, pentru o posibilă aderare a acestor state la UE într-un viitor mai îndepărtat.

OFENSIVA RUSIEI (PARTEA I)

Imediat după summit-ul NATO de la Bucureşti, Rusia, pentru a face un act de forţă şi a da de înţeles că nu este de acord cu apropierea UE şi NATO la graniţele sale a invadat Georgia. Aceasta a invocat "pericolul în care se află locuitorii Ossetiei de Sud" care (alături de Abkhazia şi Transnistria cereau recunoaşterea independenţei ca urmare a declaraţiei de independenţă recunoscută de multe state din lume a Kosovo faţă de Serbia). În ciuda declaraţiilor de susţinere, SUA şi NATO nu au intervenit direct în favoarea Georgiei (era evident că aşa va fi) ci s-au rezumat la a negocia cu Rusia o cale paşnică de rezolvare a conflictului. Rusia s-a retras, deoarece îşi îndeplinise obiectivul: a destabilizat Georgia şi i-a tăiat elanul de aderare la NATO şi totodată a arătat lumii întregi că încă este statul care dicteză în zonă.

"NOUA URSS" IA NAŞTERE

Dacă răpunsul Rusiei la dorinţa Georgiei şi Ucrainei de aderare la NATO a fost invadarea Georgiei, răspunsul lui Putin la Parteneriatul Estic a fost Uniunea Vamală Belarus-Kazahstan-Rusia în 2010, care a pus bazele viitoarei Uniuni Euroasiatice, care să fie o "alternativă" la Uniunea Europeană pentru statele ex-URSS-ului (în realitate, reconfirmarea influenţei Rusiei asupra acestor state după ce CIS a eşuat într-un final, fiind practic o Nouă URSS). Deja s-a reuşit devierea Armeniei de la parcursul european, aceasta urmând să adere (împreună cu Kârgâzstan şi Tadjikistan într-un viitor foarte scurt). Iar ambiţiile Rusiei în ceea ce priveşte această uniune nu se opresc aici, practic Putin dorind să includă toate fostele state ale URSS-ului (Rusia, Belarus şi Kazahstan deja sunt, Armenia, Kârgâztan şi Tadjikistan urmează să adere, iar Rep.Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaijan, Turkmenistan, Uzbekistan sunt ţinte ale Rusiei.) Vietnam şi-a exprimat dorinţa de a fi membru în viitor. Se vorbeşte la Moscova de o ofertă către Turcia ("pentru a arăta că Rusia nu doreşte o reinstaurarea a URSS-ului, fiind bine-venite şi ţări care nu au fost comuniste", desigur, fiind doar o tentativă de destabilizare a NATO, ţinând cont că Turcia este unul dintre cei mai vechi membrii).

NU POŢI? "TE AJUTĂM"! NU VREI? TE OBLIGĂM!

Anul trecut a avut loc Summit-ul de la Vilnius dintre UE şi Parteneriatul Estic (Belarus, Ucraina, Rep. Moldova, Georgia, Azerbaijan si Armenia), ce a avut ca scop o mai bună cooperare şi semnarea unor acorduri de pre-aderare. Dacă Belarus nu a fost în nicio secundă "în pericol" de a semna vreun acord, iar Azerbaijan nu a arătat prea mult interes, Rep. Moldova, Ucraina, Armenia şi Georgia au manifestat un mare interes încă de la începutul lui 2013. Astfel, Rusia a trecut la oferte economice (printre care şi scăderea preţului la gaze), reuşind să deturneze în primă fază doar Armenia. Apoi au urmat şantajele economice la adresa Moldovei (interzicerea importului de vinuri moldoveneşti care "nu corespund criteriilor de calitate superioară" în Rusia şi ameninţarea cu o eventuală scumpire a gazelor), la adresa Ucrainei (ameninţări începând cu scumpirea gazelor şi terminând cu dezmembrarea acesteia, în contra-ofertă cu 15 miliarde de dolari acordaţi Ucrainei dacă opreşte negocierile cu UE şi alege Uniunea Euroasiatică), la adresa ţării gazdă a summit-ului, Lituania (interzicerea importului de produse lactate pe motiv că "nu corespund criteriilor sanitar-veterinare din Rusia". Singura ţară neameninţată a fost Georgia (pe deoparte pentru că Rusia s-a concentrat pe Ucraina, pe de altă parte, după conflictul din 2008 dintre cele două ţări şi recunoaşterea Abkhaziei şi Ossetiei de Sud de către Rusia, pare că Georgia îi este la îndemînă în orice moment.
După summit, doar Moldova şi Georgia au semnat acordul de pre-aderare, Ucraina fiind marele perdant (din cauza preşedintelui ucrainean aliniat Moscovei, Viktor Ianukovici), iar Rusia, marele căştigător.

MAIDANUL - GHIMPELE DIN COSTA RUSIEI

După ce Ucraina nu a semnat acordul de pre-aderare la Uniunea Europeană au început o serie de proteste paşnice (cu precădere în Kiev) faţă de această decizie. La începutul anului acesta, protestele au devenit violente pe fondul apariţiei unor grupuri pro-occidentale, pro-UE, anti-ruseşti şi grupări extremiste (neo-nazişti), culminând cu numeroase decese atât din rândurile protestatarilor cât şi ale forţelor de ordine. Proteste de amploare mai mare au avut loc (pe lângă cele de la Kiev) în special în partea de vest (Lvov, Ivano-Frankivsk, Lutsk, Vinniţa şi Cernăuţi) şi de o amploare redusă în Doneţk şi Dnipropetrovsk. Viktor Ianukovivi a fugit în Rusia, urmând a avea loc alegeri anticipate, iar victoria protestatarilor părea a se împlini.

PLANUL B AL RUSIEI: CRIMEEA (SAU OFENSIVA RUSIEI, PARTEA A II-A)

Încă de la începutul confruntărilor din Kiev au existat voci care susţineau că există posibilitatea ca Regiunea Autonomă Crimeea să se desprindă de Ucraina. De ce tocmai Crimeea? Ei bine, până în anul 1954 Crimeea nu făcuse niciodată parte din Ucraina sau vreun stat predecesor a acesteia. Crimeea a fost cucerită de Imperiul Rus de la hanatul omonim în timpul Ecaterinei a II-a în anul 1783, fiind colonizată de ruşi iar tătarii fiind subiectul deportărilor si epurării etnice, în prezent fiind o minoritate în Ucraina. Crimeea a fost oferită Ucrainei în anul 1954 de către Rusia pentru a marca 300 de ani de componeţă a Ucrainei în cadrul Rusiei. Se pare că a fost o adevărată bombă cu ceas şi dintre toate regiunile Ucrainei, era cea mai potrivită pentru interesele Rusiei. Statutul de regiune autonomă cât şi baza militară rusească din oraşul Sevastopol (cu statut special) sunt atuurile Rusiei în faţa Ucrainei în ultimele zile. Practic, Rusia a folosit trupele staţionate acolo pentru ocuparea Crimeii pe motivul "apărării etnicilor ruşi" (pe care nu i-a ameninţat nimeni. E vechea placă a Rusiei cu apărarea "nu ştiu cărei populaţii sau interese benevole" pe care au folosit-o pentru invadarea Imperiului Otoman, a Principatelor Române, a României în 1940, a Ungariei în 1956, a Cehoslovaciei în 1968, a Republicii Moldova în 1991 etc). Cu populaţia tătară (undeva sub 20 % din total) care cel mai probabil va fi de partea ruşilor (care au o majoritate de 58 % din populaţia peninsulei), reţeta pentru un nou conflict de tipul celor menţionate mai sus este completă în Crimeea. Mai mult, prosteste pro-Rusia au avut loc zilele acestea şi  în alte oraşe cu populaţie rusească semnificativă cum ar fi Doneţk, Luhansk sau Odessa, în timp ce Maidanul pro-occidental şi anti-rusesc din Kiev este încă activ.

CUM POATE EVOLUA CONFLICTUL?

Aşa cum se poate lesne deduce, Ucraina se poate rupe în orice clipă. Lătrăturile "de după gard" ale NATO şi UE nu vor avea ecou la Moscova. Putin va face după bunul său plac. Dacă Ucraina va fi dezmembrată sau acest conflict va fi doar o demonstraţie de forţă (ca în cazul Georgiei în 2008) rămâne la latitudinea Rusiei. Putin este conştient că UE depinde totalmente de gazul rusesc iar tările membre NATO din UE nu vor risca să se închidă robinetul. UE nici nu ar avea pentru ce. Ucraina în starea în care se află acum ar fi o gură mult prea flămândă de hrănit în plus, în condiţiile în care ţările membre UE abia îşi revin după recesiune (cel mai probabil UE va impune Ucrainei nişte condiţii imposibil de realizat pentru o eventuală aderare într-un viitor îndepărtat). Singura ţară care ar fi dispusă (dar şi aceasta în mai mică măsură) să rişte un conflict pentru slăbirea influenţei Rusiei ar fi SUA care are la activ o grămadă de intervenţii în treburile altor state de după al Doilea Război Mondial, totul pentru "democracy" (state cum ar fi: Puerto Rico, Coreea, Vietnam, Cehoslovacia, Laos, Liban, Congo, Columbia, Republica Dominicană, Bolivia, Cambogia, Afganistan. Libia, Grenada, Iran, Panama, Irak, Somalia, Iugoslavia, Haiti, Sudan, Filipine, Liberia, Pakistan, Yemen, etc.)

CUM POATE FI AFECTATĂ ROMÂNIA ŞI CE AR TREBUI SĂ FACĂ ?

Dacă Rusia optează pentru dezmembrarea Ucrainei, va începe haosul în zona aceasta şi România va fi direct afectată. Rusia va ajunge in coasta României, deoarece va deţine controlul (direct sau indirect) în zonele din Ucraina la est şi sud de Nipru, în Crimeea şi în regiunea Odessa. Acest lucru va agita şi mai mult spiritele deja agitate din Transnistria şi Găgăuzia, Rusia cu siguranţă dorind să destabilizeze şi să devieze şi Republica Moldova de la traseul ei european, existând riscul de a atrage România (şi evetual NATO), într-un conflict în Republica Moldova (Rusia încă mai deţine trupe şi armamanet în Transnistria). Dar asta pe termen mediu şi lung. Pe termen scurt, dacă nu se va rezolva conflictul în mod paşnic, România riscă să aibă pe teritoriul său un număr mare de refugiaţi (pe lângă eventualii etnici români vor fi şi cei ucrainenei sau alţii), creşterea traficului de persoane şi de armament pe teritoriul ţării noastre, instabilităţi şi conflicte la graniţă şi un recul economic in regiune prin scăderea investiţiilor străine.

România trebuie să fie extrem de vigilentă la ceea ce se întâmplă în Ucraina, să încerce (alături de NATO şi UE) medierea pe cale diplomatică a conflictului pentru a se evita escaladarea şi extinderea lui către Republica Moldova, să ofere ajutor şi asistenţă etnicilor români din Ucraina în orice situaţie în caz de necesitate şi să fie în permanenţă în stare de stand-by din punct de vedere militar.

CONCLUZIE

Conflictul din Ucraina nu este nimic altceva decât o prelungire a Războiului Rece dintre SUA (NATO şi UE) şi Rusia, în ceea ce priveşte spaţiul vest ex-sovietic. Dacă Rusia a dat înapoi în cazul fostelor ţări ale Tratatului de la Varşovia, pare dispusă să nu renunţe sub nicio formă la fostele sale ţări din URSS, având atuuri economice, militare şi politice de a ţine sub influenţa sa Ucraina, Moldova, Georgia şi Azerbaijan. Mai mult, prin prisma faptului ca în statele baltice sunt numeroşi etnici ruşi, există riscul unor tensiuni sociale provocate indirect de către Rusia chiar în cadrul NATO şi UE.
România trebuie să încerce prin toate mijloacele (prioritare fiind cele diplomatice şi mai apoi cele militare), să îşi apere graniţele şi cetăţenii şi etnicii români din Republica Moldova şi Ucraina (Regiunea Cernăuţi, Regiunea Zakarpattia şi Regiunea Odessa).

P.S.:
Între timp a apărut reacţia (mai mult sau mai puţin) oficială a României: Băsescu a ieşit la ora 18:00 (ca de obicei) şi a făcut o serie de declaraţii care se încadrează în cele făcute de până acum de către liderii politici din SUA şi UE. În mare parte sunt de acord cu afirmaţiile făcute, deşi sunt de părere că ar trebui sporite efectivele de supraveghere la graniţele cu Ucraina şi armata să fie în permanenţă pregătită pentru orice eventualitate, în niciun caz situaţia din Ucraina nu trebuie tratată cu lejeritate. Şi totdată să se termine mai repede abrambureala dintre Băsescu şi Ponta şi să se aleagă mai repede noul guvern, ca să nu avem parte de instabilitate politică (mai mare decât cea de zi cu zi) în timp ce lângă noi "arde" Crimeea.